Când sârma de oțel este trasă, datorită fricțiunii dintre sârmă și matriță, este ușor să se arate o stare complexă de solicitare, care determină o distribuție inegală a deformării interne a sârmei de oțel. Această distribuție inegală este observată din punct de vedere mecanic, care se manifestă ca o distribuție inegală a tensiunii. Crește rezistența la deformarea produsului, face dificilă deformarea produsului, face dificilă modelarea produsului și crește dificultatea producției; în al doilea rând, tensiunea suplimentară ușor de generat, după eliminarea forței externe, există încă o anumită cantitate de tensiune reziduală în metal. Stresul rezidual, vectorii acestor solicitări reziduale sunt multidirecționale, în general împărțite în două categorii:
Una dintre ele este tensiunea la tracțiune a metalului de suprafață;
Al doilea este stresul de compresiune din interiorul firului.
În condițiile înțelegerii, aceste două tipuri de stres sunt echilibrate între ele, care se manifestă prin integritatea firului de oțel și proprietățile bune ale proprietăților mecanice. Când firul de oțel este răsucit, sub acest tip de stres, vor apărea rezultate diferite, manifestate prin numărul de răsuciri și dacă răsucirea este divizată sau nu.
