În procesul de călire, atunci când solicitarea uriașă generată de călire este mai mare decât rezistența materialului în sine și depășește limita de deformare plastică, va duce la fisuri. Fisura de stingere este adesea produsă la scurt timp după începerea transformării corpului calului, iar distribuția fisurii nu are o anumită regulă, dar este în general ușor de format la colțul ascuțit și la mutația secțiunii transversale a piesei de prelucrat. Fisurarea de stingere observată la microscop poate fi fisurare intergranulară sau fisurare transgranulară. Unele sunt radiale, iar altele sunt linii simple sau rețele. Fisura de stingere cauzată de răcirea excesivă în zona de tranziție martensitică are adesea o distribuție transgranulară, iar fisura este relativ adevărată și nu există ramificații în jurul fisurii mici. Fisurile de călire cauzate de temperatura ridicată de încălzire de călire sunt distribuite de-a lungul cristalului, capătul fisurii este fin, iar caracteristicile supraîncălzirii sunt: martensita aciculară grosieră poate fi observată în oțelul de structură; În oțelurile pentru scule pot fi observate carburi eutectice sau unghiulare. Piesa de prelucrat din oțel cu conținut ridicat de carbon, cu suprafață decarburată, se formează ușor fisuri de plasă după călire. Acest lucru se datorează faptului că expansiunea de volum a stratului decarburat de suprafață în timpul răcirii de stingere este mai mică decât cea a miezului necarburat, iar materialul de suprafață este desprins de expansiunea miezului într-o rețea.
Formele de bază de călire a fisurilor sunt în principal: Raven longitudinal, fisuri transversale, fisuri de plasă și fisuri de coajă etc., situația specifică este următoarea: 1, fisurile longitudinale sunt generate în cea mai mare parte pe oțelul întărit și efortul de tracțiune tangențial al suprafața suprafeței este mai mare decât poate apărea efortul de întindere axial. Fisurile sunt distribuite axial de la suprafata catre centru. 2, fisura transversală este în cazul piesei de prelucrat nu este stinsă, generată în zona de tranziție dintre stratul stins și miezul nestins. Tensiunea internă se caracterizează prin compresia suprafeței, efortul de compresiune devine tensiune de tracțiune la o anumită distanță de suprafață, iar tensiunea de întindere axială este cea mai mare, rezultând fisuri transversale. 3, concentrarea tensiunii piesele crăpate cu unghiuri, crestături, caneluri sunt ușor de produs concentrarea tensiunii. Împreună cu răcirea neuniformă, este adesea ușor să provoace fisuri în aceste părți. Această fisură nu are caracteristici morfologice fixe. 4, fisura de plasă Este o fisură de suprafață, adâncimea sa este mică, în general în intervalul de 0.01-2mm, împăratul fisurii în orice direcție, formând o rețea. După decarburarea suprafeței piesei de prelucrat din oțel cu conținut ridicat de carbon, volumul său specific martensitic este mic, ceea ce are ca rezultat o solicitare de tracțiune pe suprafață și duce la fisuri ale plasei. 5, fisura de coajă este generată într-o regiune foarte subțire, cu o tranziție bruscă a tensiunii, iar suprafața se desface atunci când fisura internă paralelă cu suprafața este serios extinsă.
