Care sunt metodele de a face față înnegririi șuruburilor hexagonale? Tehnologia de procesare a șuruburilor hexagonale este diferită de cea a șuruburilor obișnuite. În plus față de tehnologia de prelucrare a substratului, este potrivit și pentru capete hexagonale mari, structuri din oțel, etc. Tratamentul de înnegrire se referă la utilizarea unei metode de tratare specifice pentru a produce o peliculă de oxid de suprafață neagră pe șuruburile hexagonale pentru a-și îmbunătăți rezistența la compresiune. De obicei, este potrivit pentru șuruburi peste gradul 8.8.
De fapt, la temperatura normală, culorile materiilor prime negre și ale materialelor negre sunt diferite. Filmul de oxid negru se referă la filmul de oxid negru sau albastru format pe suprafață prin procese precum decaparea, degresarea, încălzirea și oxidarea. Această metodă de prelucrare este potrivită pentru utilizare în interior, cu cerințe de înaltă precizie și piese care nu pot fi înlocuite.
În comparație cu oțelul inoxidabil, metalul cu suprafața înnegrită de pe șurubul hexagonal aparține metalului feros, iar temperatura de procesare nu este ridicată, deci, în general, nu este ușor de deformat. În comparație cu oțelul inoxidabil, costul acestuia este mai ieftin. Cu toate acestea, performanța sa rezistentă la rugină și efectul decorativ nu sunt comparabile cu cele ale oțelului inoxidabil. Când sunt selectate materiale metalice pentru a bloca aerul, pe suprafața șuruburilor hexagonale se va forma o peliculă de oxid după tratamentul antirugină. Dacă cerințele de aspect nu sunt mari, puteți alege tratamentul negru.
Suprafața șuruburilor hexagonale este înnegrită, cunoscut și ca un tratament ușor albastru. Tratamentul cu albastru este o metodă de tratare chimică a suprafeței a cărei funcție principală este de a genera o peliculă densă de oxid pe suprafața metalului pentru a preveni ruginirea metalului și pentru a îmbunătăți rezistența la uzură. Această metodă de tratare vizează doar suprafața și nu va afecta structura internă, spre deosebire de metodele de tratare a aliajelor, cum ar fi călirea.
După cum știm cu toții, toate șuruburile au un grad, care este determinat de rezistența la tracțiune și rezistența la forfecare a șurubului. Ruperea șuruburilor din oțel inoxidabil poate fi cauzată de forța de tracțiune sau forfecare care depășește rezistența finală a șuruburilor din oțel inoxidabil, cu excepția cazului în care există o problemă cu șuruburile în sine.
Șuruburile din oțel inoxidabil se referă de obicei la șuruburi din oțel care pot rezista la coroziune de la aer, apă, acid, săruri alcaline sau alte medii. În funcție de compoziția aliajului, șuruburile din oțel inoxidabil se pot concentra pe rezistența la rugină sau pe rezistența la acid. Deși unele oțeluri sunt inoxidabile, nu sunt neapărat rezistente la acizi, iar oțelul rezistent la acizi este de obicei inoxidabil. Motivele ruperii șuruburilor din oțel inoxidabil pot fi următoarele:
Probleme de calitate.
